Facultatea:

Facultatea de Științe Socio-Umane

Tema lucrării:

Estetica tăcerii în poezia lui Lucian Blaga: o contemplare a universului cosmic

Numărul de pagini:

43

Rezumat

Lucrarea de licență abordează poetica lui Lucian Blaga, focalizându-se pe diferite ipostaze ale eului liric, conceptul de metaforă și particularitățile universului poetic blagian. Autorul explorează aspectele stilistice ale coordonatelor tematice în lirica blagiană, evidențiind poezia sentimentului cosmic și estetica tăcerii. Prin analiza operelor poetului, se conturează o imagine complexă a unui spirit contemplativ și creativ, care își găsește expresia atât în tăcere, cât și în cuvânt. Lucrarea subliniază importanța tăcerii în opera lui Blaga ca modalitate de comunicare cu substanța muzicală a lumii și de contemplare a universului.

Cuprins:

Capitolul I: Aspecte stilistice ale coordonatelor tematice în lirica blagiană

1.1 Poezia sentimentului cosmic

1.1.1 Expansiunea vitală, juvenilă

1.1.2 Interiorizarea și reflexia

1.1.3 Contopirea cu universul

1.2 Estetica tăcerii

1.2.1 Fundal metafizic al liniștii

1.2.2 Salvarea împotriva timpului mistuitor

1.2.3 Cântecul poetului și tăcerea contemplativă

Capitolul al doilea: Ipoteze sub care se prezintă eul liric în opera lui Lucian Blaga

2.1 Ipoteze poetice ale eului stihial

2.1.1 Vitalism și dorința de contopire cu misterele Cosmosului

2.2 Ipoteze poetice ale eului problematic

2.2.1 Tristețea metafizică și stingerea elanului inițial

2.3 Ipoteze poetice ale eului reconciliat

2.3.1 Reconcilierea eului cu universul și vindecarea de tristețea metafizică

Capitolul al treilea: Metafora în lirica blagiană

3.1 Teoria dualității metaforei blagiene

3.1.1 Metafora plasticizantă

3.1.2 Metafora revelatorie

3.2 Categorii de metafore în opera lui Lucian Blaga

3.2.1 Înțelegerea sensului poetic

Concluzie

Bibliografie

Facultatea:

Facultatea de Litere

Tema lucrării:

Particularități stilistice ale universului poetic blagian

Numărul de pagini:

44

Rezumat

Lucrarea explorează universul poetic al lui Lucian Blaga, analizând particularitățile stilistice ale liricii acestuia. Este investigată maniera în care poetul combină teme universale precum iubirea, transcendența și existența cu elemente stilistice inovative, sincronizând lirica românească cu tendințele europene ale epocii sale. Studiul detaliază conceptele filosofice din poeziile blagiene, oferind o viziune complexă asupra poeziei moderne românești.

Cuprins:

1. Introducere

(Contextul cultural și poetic al lui Lucian Blaga.)

2. Aspecte stilistice în lirica blagiana

2.1 Poezia sentimentului cosmic

(Explorarea cosmică și sensibilitatea metafizică.)

2.2 Estetica tăcerii

(Legătura dintre tăcere și creația poetică.)

2.3 Iubirea

(Dimensiunea iubirii în poezia lui Blaga ca integrare cosmică.)

2.4 Tristețea metafizică

(Explorarea melancoliei existențiale în opera sa.)

3. Concluzii

(Sinteza contribuțiilor poetice și filosofice ale lui Lucian Blaga.)

Prezentare generală extinsă

Introducere

Lucian Blaga este unul dintre cei mai semnificativi poeți și filosofi români ai secolului XX. Opera sa combină filosofie și poezie, abordând teme universale precum iubirea, existența și timpul. Blaga a contribuit la sincronizarea poeziei românești cu cea europeană, oferind o profunzime stilistică unică. Lucrarea analizează aspecte stilistice ale liricii blagiene, concentrându-se pe teme precum sentimentul cosmic, estetica tăcerii, iubirea și tristețea metafizică.

Capitolul I: Aspecte stilistice ale coordonatelor tematice în lirica blagiană

1.1 Poezia sentimentului cosmic

Blaga explorează misterul cosmic, reflectând asupra relației dintre real și fabulos. Sensibilitatea sa metafizică se traduce printr-o viziune grandioasă a universului. Lirica sa inițială, inclusă în „Poemele luminii” (1919), prezintă o „dilatare cosmică” a eului, în care elemente precum lumina devin simboluri ale genezei și ale cunoașterii luciferice.

1.2 Estetica tăcerii

Blaga cultivă o „poezie a tăcerii”, folosind liniștea ca fundal metafizic. Prin tăcere, poetul explorează relația dintre eu și transcendent. Liniștea devine un mijloc de revelație cosmică, iar limbajul poetului se apropie de muzica universală, depășind cuvintele prin contemplație.

1.3 Iubirea

Iubirea, ca temă centrală, este văzută ca o integrare în absolut, simbolizând regenerarea și salvarea ființei. Poezia de dragoste a lui Blaga este profund contemplativă, cu imagini precum „lumina” sau „femeia cosmică”, care integrează erosul într-o dimensiune universală. Elegiile iubirii subliniază trecerea ireversibilă a timpului și pierderea absolutului.

1.4 Tristețea metafizică

Tristețea metafizică, caracteristică operelor blagiene, reflectă meditația asupra existenței și fragilității umane. Poetul explorează melancolia ca stare de conștientizare a trecerii, dar și ca un element de profunzime în relația cu lumea cosmică.

Capitolul II: Ipostaze ale eului liric

Blaga analizează eul liric sub diferite forme: stihial, alienat și reconciliat. Aceste ipostaze evidențiază complexitatea interioară a poetului, surprinsă printr-o poezie expresionistă, în care eu-liric se integrează progresiv în absolut.

Capitolul III: Teoria dualității metaforei blagiene

3.1 Metafora plasticizantă

Acest tip de metaforă conferă liricii blagiene o expresivitate materială, ancorând simbolurile în realitatea fizică.

3.2 Metafora revelatorie

Metafora revelatorie exprimă dimensiunea transcendentă, dezvăluind sensuri poetice profunde și oferind o înțelegere metafizică a lumii.

Concluzii

Opera poetică a lui Lucian Blaga reprezintă o fuziune între misterul cosmic, profunzimea filozofică și sensibilitatea metafizică. Lirica sa oferă o perspectivă unică asupra existenței, în care temele universale sunt reinterpretate printr-o stilistică personală și profund expresionistă.

Caută printre cele peste 1000 de lucrări disponibile pe site-ul nostru!

Ți se pare prea complicat ?

Scapă de griji !

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *